Umbra lui Roşca Stănescu. Pe bloguri.

„Referirea la Petrom face parte din contract sau e subtil-publicitară?

se întreabă retoric roxanaiordache în finalul articolulului meu despre implicarea femeilor în CSR. Nu e singura. Oana şi gadjodillo mă bănuiesc că aş fi cumpărat de Unilever ca să le laud amenajările interioare, iar lista poate continua, dacă stau să caut ce mai scrie şi pe alte bloguri.

Observ aici transformarea unui obicei golănesc în canon de bune maniere. Iată de ce.

Noi recruţi în lupta cu sistemul ticăloşit

Performanţa acestui nou tip de lichea istorică este că, după ce şi-a nenorocit deja semenii o dată prin prestaţia ei în „vechiul regim“, în loc să se retragă de pe scena socială, persistă, metamorfozată în „om politic democrat“, pentru a-şi nenoroci semenii a doua oară. (…) Ceea ce o ţine strâns legată de vechea lichea (…) [este] trăsătura pe care o are în comun cu licheaua comunistă: obţinerea sistematică a binelui propriu de pe urma nenorocirii sistematice a unui popor întreg.

Foto: Mircea Restea / cotidianul.ro

Aşa zice Gabriel Liiceanu într-un nou text despre lichele publicat azi în Cotidianul

Că o mare parte a sistemului e ticăloşită o ştim cu toţii. La ce bun s-o repetăm, unul mai elevat decât altul? Preşedintele măcar are o agendă: mesajul prinde la popor. Dar Gabriel Liiceanu ce agendă are? Nu, nu-l bănuiesc de duplicitate. Îl bănuiesc de ceva mai rău: de gratuitate. Spre exemplu, cui crede domnia sa că foloseşte noua diatribă?

Culoarea summit-ului

Dacă nu ştiaţi de unde să luaţi bleumarinul ăla nefericit din sigla summit-ului NATO, vă spun eu – e bleu gendarme.

Omuleţi amintea la ea pe blog, citând-o pe Ana Blandiana, că suntem un popor vegetal. Îi dau dreptate.

Ar trebui invitat şi Fidel să-şi facă un summit la Bucureşti. Şi imediat după Fidel, n-ar strica să se programeze şi Mohamed Ahmadinejad cu un summit al ţărilor islamice. Păi unde mai găsesc chiar şi ei, ditai dictatorii, un guvern dispus să-şi evacueze capitala, s-o împartă în două ca pe Berlinul de tristă amintire, să declare stare de necesitate şi să reprime conştiincios orice manifestare a dezacordului faţă de şuşa guvernamentală?

S-a făcut dreptate

Consiliul Naţional al Audiovizualului a sancţionat postul TVR CULTURAL cu somaţie publică, deoarece în emisiunea “Jurnal Cultural” difuzată în ziua de 23 martie 2008, în cadrul unei ştiri privind concertul de gală desfăşurat la Ateneul Român, în mod eronat s-a atribuit paternitatea operei “Simfonia Domestica” lui Johann Strauss, creatorul acesteia fiind, în realitate, Richard Strauss.

Au fost încălcate astfel normele audiovizuale potrivit cărora, în cadrul emisiunilor cu caracter informativ, radiodifuzorii trebuie să asigure informarea corectă a publicului prin redactarea şi prezentarea cu rigoare şi acurateţe a ştirilor.

Altă beţie cu Marx

Sâmbătă, EvZ a publicat un grupaj de opinii la 125 de ani de la moartea lui Marx. Reiau mai jos răspunsurile mele.

Cum arată posteritatea lui Marx în România? Dar în lume?

În lume, unde Manifestul comunist e cea mai răspândită carte după Biblie, cred că posteritatea lui Marx se simte bine mersi. La noi, arată ca în poezia lui Mircea Dinescu:

Bătrâne Marx, tu pe aceste meleaguri
vei fi degrabă bărbierit şi trimis la reeducare.
Până şi faptul că vacile estice
care au păscut pe lângă calea ferată
se cred vagoane de locomotivă şi nu mai dau lapte,
ţi se pune tot ţie în cârcă.

Oameni care nu ştie când să tace

Mărul putrezit

Nu ştiu cine i-a angajat pe oamenii de la Apple România (mai precis I.R.I.S. România), dar cred că ignoranţa e reciprocă: nici ei nu au habar cine e firma asta cu nume de măr pentru care lucrează.

Va să zică, pe de-o parte avem nişte produse ultra-mega-stylish desenate de nişte băjeţi metro-tehnosexuali, epilaţi peste tot, conducători de Prius şi posesori de Golden Retriever, actualmente locatari în California. Iar de cealaltă parte, adicătelea peste Atlantic şi peste linia Huntington, în Târgşoru Bucurescilor, avem lansarea noului MacBook Air la… ţineţi-vă bine… Starbucks Cafe! Cu un DVD Traxdata pe care scrie… aghhhh… vedeţi şi voi în imagine…

Îţi vine să juri că I.R.I.S. România e, de fapt, controlată de Microsoft.

:: de aici via Blogu lu Gogu.

Who the fuck is Mihai Poliţeanu?

O ştire pe Hotnews şi una pe Realitatea susţin că există mai multe misterioase organizaţii neguvernamentale care se ocupă cu prevenirea consumului de droguri şi care se opun programului de distribuire de seringi sterile consumatorilor de droguri din penitenciare (un program de prevenire a răspândirii HIV, derulat de Administraţia Penitenciarelor, în parteneriat cu Naţiunile Unite).

Evident, nici unul dintre autori nu deconspiră identitatea misterioaselor organizaţii, în schimb îl citează pe Mihai Poliţeanu, coordonator de programe la Freedom House, care are o părere foarte fermă pe acest subiect, ba mai şi cere demisia şefului Administraţiei Penitenciarelor.

Întrebarea din titlu nu se referă la persoana d-lui Poliţeanu, ci la calitatea în care vorbeşte. Ştiu cine e d-lui. Nu ştiu, însă, de când a devenit expert în combaterea HIV sau tratarea consumului de droguri.

Pamflet gastric

CTP semnează azi un pamflet cam acru la adresa Elenei Băsescu, pe care, la adăpostul stilului indirect, o face agramată, fata lu’ tata şi-i reproşează că nu ştie să umble pe tocuri la prezentările de modă. A, îi zice şi „păsărică”, da nu poţi să te superi pentru atâta mitocănie după ce, noblesse oblige, Elena a recunoscut că însuşi tatăl ei o alinta atât de puţin protocolar.

Rândurile pamfletului mustesc de misoginism, dar cititorul e prevenit de la bun început că autorul e un „individ plin de venin, lăsat de 4 neveste ulceros”. Cred că şi cea mai aprigă feministă va găsi în sufletul ei puţină înţelegere pentru un om care are o problemă cu femeile care poartă tocuri.

Pater semper incertus

Vorba care i se atribuie frecvent lui Petre Ţuţea, deşi el însuşi o atribuie lui Nae Ionescu (în 321 de vorbe memorabile), după care,

dacă nu eşti de stânga până la 30 de ani n-ai inimă, iar dacă rămâi de stânga după 30, n-ai minte

nu a fost spusă pentru prima oară nici de Ţuţea, nici de Nae Ionescu, dar a mai fost atribuită lui Winston Churchill, lui George Bernard Shaw, lui Benjamin Disraeli, lui Otto von Bismarck, lui Aristide Briand, lui William Casey (fost director al CIA), lui Woodrow Wilson, lui Georges Clemenceau şi lui Bertrand Russell.